UN FRUMOS COSMAR

Daca as putea... m-as ridica din nou... as folosi din nou ura si singuratatea ca singure arme.... dar.. nu mai pot.... deja sunt prea slabita.... incep sa devin sensibila si vulnerabila sentimentelor pozitive... si... nu ca mi-ar parea rau... dar ma strabate un fel de melancolie amintindu-mi de fanteziile sadice si dure.... am ramas doar o umbra.... ce se misca incet in urma corpului meu, ce parca e controlat de altcineva.... incerc sa deschid ochiii.... dar nu pot.... mi-i ti stransi inchisi.... stiind ca doar astfel m-ai putea tine departe de lumea ce am creat-o ... dar te inseli... raman o umbra... meditez si ma revigorez cu fericirea ta, traieste in locul meu, pana cand eu ma voi razvrati, si te voi domina iar.... si totusi.... simt ca nu te sperii... simt ca ai vrea... ca astepti... sa imi revin.... dar atunci? de ce esti asa de egoist si pretuiesti numai sentimentele ce te hranesc pe tine?

-Simt nevoia sa plang.... sa tip.... ador sa plang... imi place sa plang, mai ales atunci cand am un motiv... pentru ca, de fiecare data dupa ce ma opresc din plans, tu iesi la suprafata, si ma faci sa rad malefic, sa ma bucur de puterea interioara, sa imi ling ranile si sa ma bucur de gustul sangelui.... esti mereu acolo, langa mine.... dar nu inca.... mai lasa-ma... lasa-ma sa mai plang zambind... inca putin....

-Vreau sa pot fi eu... cea puterinca mereu... fara sa am nevoie de cineva mereu langa mine.... fara sa simt nevoia sa fiu iubita.... fara sa ma simt umilita si inferioara anumitor persoane.... vreau sa pot scoate la suprafata ceea ce sunt cu adevarat.... si sa las in urma sensibilitatea.... sunt mult prea vulnerabila... si in ziua de azi, daca esti prea sincer strica....

-Si totusi, ma simt asa de bine cand am pe cineva sa ma sarute... sa ma tina in brate cand simt nevoia sa plang.... si sa fie mereu acolo pentru mine... e placut... sa nu fi singur... si tu sti asta.... de ce vrei sa strici totul.... bucura-te in tacere de putinele clipe de suferinta, si lasa-ma pe mine sa visez.... fiindca, daca acesta e un vis... eu nu mai vreau sa ma trezesc vreodata.

-Penibil... banal... si jalnic ca de obicei... niciodata nu va fi prea tarziu..... dar nu incerca sa negi si sa te prefaci ceea ce nu esti... nu vei rezista... nu e un blestem... e o constatare.... vei simti nevoia sa te razbuni, vei vrea sa te descarci.... nimic nu e perfect .... si dragostea, nu face exceptii...

-Doar ca... de data asta, eu am facut cartile, inca de la primul joc.... asa ca stai deoparte... lasa-ma sa vad la ce scor ajung.... pas cu pas... vom lasa sentimentele sa decida singure ce vom face.... nimic nu ma m-ai poate opri.... e deja prea tarziu... tin ochiii larg deschisi, si atunci cand ii inchid, nu imi mai este frica.... pentru ca, nu sunt singura.

-Te ador.... iti sorb fiecare gand, te analizez si ma bucur de naivitatea ta... voi lasa ca umbra ce o reprezint, sa fie absorbita de iluziile tale... sunt alaturi de tine, si tu ma vrei... fara mine, poti fi oricand, singur.

Analizare

~ *** ~
Vreau sa respir, sa traiesc, sa simt, dar, imi doresc sa fiu mai mult decat un om. Vreau sa zbor, sa traiesc vesnic, sa pot sa te omor oricand ... fara ca viata mea sa fie atinsa de urmarile unor astfel te fapte... Te pot rupe in mii de bucati doar cu privirea, iti pot face mintea sa se intoarca impotriva corpului tau cu doar o singura atingere. Asta sunt eu, in spatele aparentelor firave si inocente si ale infatisarii omenesti, se ascunde psihicul meu, mai puterinc decat orice arma... Personalitatea mea, mai fatala decat orice otrava si privirea rece mai stridenta ca sunetul tunetului... Sunt doar un om... cu vointa si imaginatia sadica a unui criminal.... Imi doresc sa pot sa ma bucur de vigoarea vieti tale la fel ca un vampir, sa te chinui si sa te vad suferind la cele mai ciudate torturi, la fel ca un ucigas in serie, iar apoi sa te omor lent si fara o durere concreta, la fel ca intepatura discreta a unui scorpion. Inca nu te-ai convins? Stiu ce gandesti... sunt doar cuvinte insirate de o adolescenta emo pe un site lipsit de minti normale... Hm...as putea sa fiu de acord cu aceasta afirmatie... La o analizare concreta a minti mele, orice psiholog ar ajunge la concluzia ca sunt .. perfect sanatoasa... Stiu sa ma prefac, sa fiu un om normal, sa imi traiesc viata, secretul unui geniu, pt a ramane in anonimat, este simpla actorie. ,,fac pe proasta" cum se zice in limba vorbita, sunt o femeie normala.... pana in momentul cand respiratia ta ma tenteaza prea mult, cand ma faci sa imi doresc sa te dispretuiesc, sa te batjocoresc, indiferent cum as face acest lucru, psihic sau fizic, tu ai suferi egal, pentru ca eu, am talentul de a te tortura doar cu privirea, facandu-ti nervii sa pulseze iar mintea sa intre intr-o criza de isterie, acum.. tu ai parea cel nebun.... Nu imi e frica , nu imi este teama de moarte, merg pana la capat pentru cea ce imi doresc... Sunt doar un om... dar unul care si-a inteles puterile, care si-a acceptat defectele si le-a concretizat ironic in ganduri sadice si morbide. Ma gandesc daca oare chiar e bine pentru tine ca ai citit tot ce am scris aici. Dar ma bazez pe faptul ca ai sa crezi ca sunt doar o femeie normala cu o imaginatie prea impulsiva, si ai sa ignori tot ce ai citit... Si cum tu esti un om ce nu vede decat ceea ce vrea sa vada, nu am de ce sa imi fac griji.... viitorul meu e in siguranta...

ochii care se vad,nu se uita...

Bine ca mi-ai reamintit, ca eu nu cred in oamenii care se indragostesc de poza mea de pe facebook , care cred ca ma cunosc din discutiile de pe mess, carora le-am tastat niste vorbe fara sa-i privesc in ochi, ca nu ii iau niciodata in suflet pe cei care stau in spatele unui monitor si care ma lasa cu mana intinsa in gol, tot pentru un rand la tastatura...
De cate ori mi-a cazut ca o apa rece pe fata , gandul ca nu ma pot lega de cineva, doar pentru ca exista undeva in lumea asta, mai aproape sau mai departe de mine, de atatea ori am uitat...de doua ori mi-am reamintit si ultima oara cand m-a privit cineva intr-un club m-a tinut niste ani...bine ca mi-ai adus aminte , ca eu nu ma pierd cu firea decat atunci cand ma privesti   pana-mi tocesc ochii, atat de tare, pana ma faci sa ma simt mica, sa ma ascund pe undeva , de frica de martori, de grija de noi, de mii de intrebari despre ce vrei si ce vreau si ce va fi , e singurul moment dintr-o relatie pe care l-as prelungi la infinit , m-as ascunde ca sa nu-mi poti vorbi  si as mai aparea asa de dupa colt, ca sa ma privesti in treacat, sa te privesc cu inteles...Altadata,  te-as aseza la o masa lunga , eu intr-un capat, tu in celalalt, ca sa nu ma atingi, sa nu aud ce-mi vorbesti ...ti-as arunca asa rotund, de-a lungul mesei tot ce simt, tot ce ai putea sa-mi ghicesti...mi-as lua inapoi,  ce nu-mi poti spune..
Nu am cum sa uit vreodata ceva ce nu mi-ai spus, dar pot pastra mereu ceva ce mi-ai daruit...
Pe net imi caut prietenii, pe tine in alta parte...

explicatii?...

Sunt paradoxala..sunt bizara..sunt chiar "dubioasa"..
Sunt si extrem de nehotarata..
Sunt tot ce e mai rau..

Nu am negat asta nicioadata.

Sunt ca un "zid ferecat" din diverse motive..unul dintre ele fiind clar..nevoia naturala de a ma proteja..
M-am izbit de atat de multe ori cu capul in primul zid..incat..am ajuns asa..
Ti-am zis ca stiu sa trec dintr-o extrema in alta..eu nu cunosc conceptul de gri..de mijloc..
Sunt si radicala..

Dau impresia ca le stiu pe toate?
Tot ce se poate..
Dar eu singura mi-am gasit explicatii la tot ce se intampla in jurul meu..explicatiile care le-ai primit..sunt pur si simplu felul in care vad eu lucrurile..
Nu am zis ca trebuie sa fie si cele corecte..sau bune..orice ar implica ideea de bun sau rau..

Cat despre fat-frumosul care ar trebui sa-mi inteleaga toti piticii si care ar fi capabil sa-mi iubeasca si toate sechelele si traumele..nu stiu ce sa spun..
Poate ma astept sa fie asa..sa apara cineva..
Sunt dificila..
Sunt extrem de perfectionista..pretentioasa..
etc..da.poti sa zici ca sunt din ''aia''
Si mai sunt poate si foarte naiva..

Uite..aici nu ma inteleg..sunt inchisa..dar cu toate astea..sunt sigura..absolut sigura..ca daca acel cineva ar fi capabil de asa ceva..
s-ar lasa cu artificii..

Iubesc la fel de intens cum ma si "apar"..

HAAA!

Asta a sunat urat.."apar"..de parca as fi o cetate..
Vorbesc despre mine de parca as fi o cetate..
Si cineva ar trebui sa o cucereasca..

hehe..
Ideea e..ca eu m-am obisnuit sa-mi iau ce-mi trebuie..
Si sa plec..

Sunt fascinata de oameni..
si mai stiu ca unii nu m-ar face fericita..
In consecinta ma scutesc de niste suferinte..

Acum..vreau sa fiu doar cea cinica..
Nu mai vreau sa-mi iau nimic.
Nu mai vreau sa cer nimic.

Nu mai vreau sa fac nici un pas.
Am obosit.

Poate asta e raspunsul de fapt..

Am obosit..sa cred ca va fi bine..sa vreau sa fie bine..
Vreau sa fiu cucerita.

da!
ca o cetate.

vrei o bucata de...lamaie?

Hai... nu te mai uita asa la mine.... :( stiu... si imi pare rau .... de fapt... nu prea imi pare rau... dar... totusi e de apreciat intentia...
Tot ce spui tu... mi se pare banal.. fara logica.... o conversatie lipsita de un sens... de invarti hipnotic in jurul cuvintelor mele... incercand sa imi ghicesti urmatoarea parere...
Ma vrei... ma doresti... imi faci pe plac... vrei sa dai impresia ca ai totul in comun cu mine... Vai... te rog... trezeste-te tu la realitate, pana nu adorm eu pe tastatura...
Nu esti genul meu... tu... suflet transparent.. nici nu existi pentru mine... gandirea ta incuiata, si comportamentul tau atat de previzibil... ma dezgusta total...
Imi spui replici de genul... orice femeie e asa... orice femeie vrea asta... toate fostele mele au zis ca... chiar nu intelegi... ca.. nu ma intereseaza! Nu doar impresia injositoare ce mi-o dai parand ca te lauzi... ci si faptul ca ma compari cu... orice femeie....
Esti chiar atat de orb? Ce iti place la mine? Deschide ochii... Cum ar fi daca eu ti-as zice... toti barbati sunt boii... va-ti nascut doar ca sa fiti sclavi financiari ai femeilor? Cam dur, nu? Cam asta am dedus si eu din asa zisele complimente mascate pe care mi le oferi cu dragoste...
Ai vazut? ai observat? ah.. dai din cap in semn ca nu... De ce esti asa bleg? Iti place de mine doar ca... sunt eu... doar fiindca.. sunt altfel.. doar fiindca sunt singura femeie care nu s-a lasat sedusa de farmecele tale second-hand... Eu nu sunt ca orice femeie..... Nu ma ascund ... Imi place ceea ce sunt, nu regret nimic din ce fac... nu mint.... fiecare asa zisa greseala pentru mine a fost o oporunitate, ceva ce mi-a dat inspiratie intr-un fel.. din orice greseala iese ceva bun.... Intradevar, multe femei au unele din obiceiruile mele, dar, doar 1 din 10 au si tupeu sa recunoasca in fata oricui, dar eu, nu recunosc, eu doar confirm... a recunoaste inseamna a marturisi si a accepta faptul ca ai gresit, insa eu... nu gresesc.. eu doar fac lucruri ce ma conduc la un anumit rezultat final, chiar daca cele minore sunt negative, ceea ce mi se ofera la finalul actiunilor mele conteaza pana la urma.. Orice se intampla cu un scop... Iar aceasta premiza... ma face unica....
Te uiti ciudat la mine... ochii tai deschisi, buzele cu varfurile usor curbate in jos... Nu intelegi ce spun? E mult prea greu pentru tine? Sunt eu oare prea ciudata? Sti ce... poate da... sunt mult prea ciudata... pentru cineva ca tine... si tu esti prea banal... pentru a avea pe cineva ca mine...
Ramai in anonimat... Eu.. am altceva mai bun de facut.. decat sa imi pierd vremea, dresandu-te...
~Daca va intrebati ce e cu titlul.. nush... inspiratie de moment:))"

Nu inteleg...

.. mă simt goală şi vinovată în suflet .. :(

.. am greşit şi regret ..

.. sunt o mie de gânduri care conduc la aceeaşi întrebare .. DE CE ? ..

.. nu pot să înţeleg de ce mă schimb .. de ce devin rea cu cei pe care îi iubesc .. de ce nu mă comport ca la început .. ca în ziua în care viaţa mea a devenit mai frumoasă, am învăţat să râd, am învăţat ce înseamnă să nu mai fii singur şi să fii iubit aşa cum ţi-ai dorit mereu ..

.. ceva mă schimbă şi vreau să învăţ să lupt cu forţa care vrea să îmi schimbe viaţa în viaţa tristă de odinioară .. şi plină de singurătate ..

.. vreau să învăţ să profit de bunătatea mea .. să fiu ca odinioară .. să împart în jurul meu iubire celor care îmi dăruiesc asta prin gesturi mărunte, dar pline de adevăr, gesturi pe care nu le văd la intensitatea la care ar trebui să o fac ..

.. vreau să îmi dăruiesc ca înainte sufletul celui pe care îl iubesc şi care a învăţat să mă iubească necondiţionat ..

.. greşesc ca oricare alt om, dar greşelile îmi sunt uneori proprii călăi .. mă las condusă de o furie fără motivaţie, de prostia pe care o resimt şi care cu toţii o avem ascunsă în adâncul nostru ..

.. iubesc cum n-am iubit niciodată , mă simt iubită ca o femeie adevărată .. şi totuşi mai am de învăţat .. mai trebuie să parcurg capitolele în care iubirea ne învaţă pe toţi să apreciem ce ni se dăruieşte de Sus până când nu devine prea târziu ..

.. timpul e contra mea de data asta şi am doar puţin să fac pasul spre schimbare, să nu mai fiu condusă de răutate, să nu mai fiu posesivă şi egoistă , să învăţ să apreciez tot binele pe care Dumnezeu mi l-a trimis când aveam mai mare nevoie de el .. să fiu din nou EU! ..

Provocare...

JUST ANOTHER MOTHER FUCKER... NU MA ASTEPT DE LA NIMENI SA MA INTELEAGA,SUNT AICI DOAR SA VA DEMONSTREZ CA EXIST,SUNT ACEEA PUTERE DEASUPRA INTELIGENTEI VOASTRE INOCENTE,SUPERIOARA SI SADICA ,CE IMI PUTETI FACE? VOI... DISTRUGETI SI URATI , CEEA CE E MULT PREA GREU PTR MINTEA VOASTRA SA INTELEAGA , NU AVETI DE CAT SA MA CRITICATI , VIRUSURI MINUSCULE IN OCEANUL PERSONALITATII MELE ,VOI TRAITI ,DOAR K EU SA NU MA PLICTISESC DE VIATA SI PERFECTIUNE...

iubire...

-Daca te intrebi de ce iti spun toate aceste cuvinte in scris...,raspunsul este....,pentru ca e una din cele mai frumoase forme de a da glas unor cuvinte si pentru ca e singurul mod pe care il stiu de a-ti spune toate aceste lucruri.
-Abia acum realizez ca tu ai fost mereu in preajma mea,chiar si cand nu te cunosteam,sau poate eram prea oarba  sa te observ.  insa realizez ca e bine asa,caci m-am,maturizat si am invatat sa pretuiesc persoana de langa mine.Sau poate ca era suficient sa privesc in jurul meu ,dar stiu ca fiecare  lucru se intampla atunci cand te astepti mai putin..Tu mi-ai dat sansa sa realizez ca iubirea se gaseste uneori,mai aproape decat ne imaginam.Uneori avem nevoie sa fim treziti  la realitate pentru a ne da seama de ceea ce avem langa noi si de ceea ce putem pierde ,chiar si fara a ne dori .Imi e frig...,poate ,...pentru ca realizez ,ca devi o persoana foarte importanta pentru mine....
Adeseori inchid ochii in speranta ca atunci, cand ii voi deschide.... ,tu vei fi langa mine... ,insa ii deschid doar pentru ca ma alina gandul,ca si tu te gandesti la mine...
-Astazi ma plimb printr-e cei patru pereti ce devin straini,doar pentru ca nu am amintiri cu tine.As vrea sa ma strangi in brate... ,doar pentru a ma simti in siguranta si pentru ca stiu ,ca doar asa pot confirma ceea ce inima imi spune...
Iubitule ...incep sa ma indragostesc de tine,sau poate ca deja te iubesc,...caci teama de a nu te pierde isi face cuib in sufletul meu... aceste ultime zile ,au transformat viata mea intr-o cascada ce s-a dezlantuit pentru a da frau liber inimii  mele... ar trebui sa nu astern aceste cuvinte aici...pentru ca magia se poate termina ...si nu doresc acest lucru...nu acum cand incep sa ma bucur de fiecare ...clipa si cand incep sa avansez pe drumul ce tu mi-l deschizi cu fiecare zi ce trece. Sau poate ca astfel e o forma de a pastra aceste clipe ce trec... indiferent care e motivul,...stiu doar ca... te iubesc

suflet de amator..

Atât de multe lucruri. Atât de multe stări. Aseară, după o lungă perioadă de vreun an, cred, am simţit nevoia oribilă să plâng. Până acum nu dura mai mult de doua secunde să-mi treacă. Mă gândeam că nu are rost şi tot ce fac e să mă înjosesc mai mult. Dar… aseară, nu ştiu exact de ce, vroiam doar să scap dintre cei patru pereţi ai camerei mele … să mă aşez în fund pe asfaltul călduţ şi să plâng. Oricum nu era nimeni care să mă vadă. Nimeni în afară de "tine". Cred că ăsta a fost singurul lucru care m-a oprit. N-am să plâng în "faţa" ta… nu vreau să îţi dau satisfacţie.
Acum, mi-e dor. Urăsc faptul că îmi e dor. Îmi e dor.. de ce? De tine? De faptul că ai fost ..... sau… că ai dat înapoi atunci când mă aşteptam mai puţin?Cine pe cine a pierdut? .. Eu pe tine.. sau.. tu pe mine?.. Probabil tu ai pierdut câte puţin din  mine după ce m-ai lăsat într-un colţ singură. Şi probabil eu te-am pierdut.. acum! .. Am pierdut ce aveam. De ce nu pot să mă bucur?.. Vroiam să pierd dar nu aşa. Preferam să mă pierzi tu pe mine definitiv decât să ştiu că eu sunt cea care te-a lăsat acolo .. să stai singur. Probabil că nu te simţi ca mine, probabil nu te simţi singur şi nu eşti aşa cum sunt eu. Frică, vinovăiţie, ură, iubire, durere, parte mică de fericire, gânduri încurcate.. şi aşa mai departe.

Fiecare e vinovat cumva.. cred. Iar aberez…. Şi pe voi vă chinui cu tâmpeniile mele atât de plictisitoare. Nu conteză ce şi cum. Timpul rezolvă tot… se zice. Eu nu ştiu dacă am răbdare… o să înebunesc:))… De fapt deja sunt. Gata!

"ai renuntat prea usor.... la un "test" atat de banal..... eu ti-am zis: sunt o femeie complicata. si cu greu ajungi la inima mea...."

NU IMI MAI ADUC AMINTE ...

 

Nu imi aduc aminte cand am fost ultima data fericita, cand toate au fost perfecte. Ai putea sa spui ca ma plang, nu ma plang, doar rememorez , as putea sa spun ca acum trei luni eram fericita, gandidu-ma la situatia de acum, dar daca ma intrebai acum trei luni ti- as fi spus ca nu sunt. Poate sunt prea exigenta si nu inteleg sentimentul, e posibil pentru ca nu il mai regasesc, cum faceam odata, in bucuriile mici, in lucrurile care imi placeau.
Se poate ca maturizandu- ma am uitat ce ma face fericita, am ajuns sa cer mai mult in fiecare zi de la mine, probabil asa au ajuns lucrurile marunte, despre care spuneam odata ca ma fac fericita, sa nu imi mai satisfaca nevoile.